urmușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URMUȘOÁRĂ,urmușoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -ușoară.
urmușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) urmușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. urmușoárei; pl. urmușoáre
urmușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URMUȘOÁRĂ,urmușoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. — Urmă + suf. -ușoară.