urluĭală - explicat in DEX

urluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [Var.: uruiálă s. f.] – Urlui + suf. -eală.

urluială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urluiálă s. f., g.-d. art. urluiélii; pl. urluiéli

urluĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
urluĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a urlui. Cereale urluite: urluĭală de ovăs [!] (Sadov. VR. 1911, 3, 337). V. pîsat.

urluială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [Var.: uruiálă s. f.] — Urlui + suf. -eală.