urluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [
Var.:
uruiálă s. f.] –
Urlui +
suf. -eală.urluială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urluiálă s. f.,
g.-d. art. urluiélii; pl. urluiéliurluĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)urluĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a urlui. Cereale urluite:
urluĭală de ovăs [!] (Sadov. VR. 1911, 3, 337). V.
pîsat.urluială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [
Var.:
uruiálă s. f.] —
Urlui +
suf. -
eală.