uretan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URETÁN, uretani, s. m. (
Chim.) Ester carbamic; carbamat. – Din
fr. uréthane, germ. Urethane.uretan (Marele dicționar de neologisme, 2000)URETÁN s. m. ester al acidului carbonic, hipnotic și citostatic. (< fr.
uréthanne, germ.
Urethan)
uretan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uretán s. m.,
pl. uretániuretan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URETÁN, uretani, s. m. (
Chim.) Ester carbamic; carbamat. — Din
fr. uréthane, germ. Urethane.