uremic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URÉMIC, -Ă, uremici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la uremie, de uremie.
2. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care suferă de uremie. – Din
fr. urémique.uremic (Dicționar de neologisme, 1986)URÉMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de uremie. [< fr.
urémique].
uremic (Marele dicționar de neologisme, 2000)URÉMIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de uremie. (< fr.
urémique)
uremic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urémic adj. m.,
s. m.,
pl. urémici; adj. f.,
s. f. urémică, pl. urémiceuremic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URÉMIC, -Ă, uremici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la uremie, de uremie.
2. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care suferă de uremie. — Din
fr. urémique.