ureter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URETÉR, uretere, s. n. Fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica urinară. – Din
fr. uretère.ureter (Dicționar de neologisme, 1986)URETER- v.
uretero-.
ureter (Dicționar de neologisme, 1986)URETÉR s.n. Fiecare dintre cele două canale care leagă rinichii cu vezica urinară. [< fr.
uretère, cf. gr.
oureter].
ureter (Marele dicționar de neologisme, 2000)URETÉR1 s. n. conduct pereche care leagă rinichii de vezica urinară. (< fr.
urétère)
ureter (Marele dicționar de neologisme, 2000)URETER2(O)- elem. „ureter”. (< fr.
urétér/o/-, cf.
lat. ureter, gr.
oureter)
ureter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uretér s. n.,
pl. uretéreureter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URETÉR, uretere, s. n. Fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica urinară. — Din
fr. uretère.