uree - explicat in DEX

uree (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.

uree (Dicționar de neologisme, 1986)
URÉE s.f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. urée, cf. gr. ouron – urină].

uree (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URÉE s. f. substanță organică albă, cristalizată, în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. (< fr. urée)

uree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urée s. f., art. uréea, g.-d. uree, art. uréei

uree (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] — Din fr. urée.