urcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. –
Urca +
suf. -ător.urcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urcătór adj. m.,
pl. urcătóri; f. sg. și
pl. urcătoáreurcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. –
Urca +
suf. -
ător.