urcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URCÁRE, urcări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
urca și rezultatul ei; urcat
1. –
V. urca.urcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urcáre s. f.,
g.-d. art. urcắrii; pl. urcắriurcare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urcare f.
1. fapta de a (se) urca;
2. ridicarea cursului efectelor publice sau al prețului mărfurilor.
urcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URCÁRE, urcări, s. f. Acțiunea de
a (se) urca și rezultatul ei; urcat
1. —
V. urca.