urcător - explicat in DEX

urcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.

urcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre

urcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.