urca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URCÁ, urc, vb. I.
1. Refl.,
intranz. și
tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦
Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦
Intranz. și
refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra.
2. Refl.,
intranz. și
tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊
Expr. (
Refl. și
tranz.)
A (
se)
urca pe tron sau
pe (ori
în)
scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran.
3. Refl.,
intranz. și
tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊
Expr. (
Refl.)
A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta.
A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat.
4. Refl. și
intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică;
p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦
Intranz. (
Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive.
5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊
Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton;
p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊
Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și
intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil
lat. *oricare (=
oriri).
urca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)urcá (-c, át), vb. –
1. A sui, a se cățăra. –
2. A se ridica. –
3. A se mări, a crește. –
4. (
Refl.) A însuma. Origine incertă. Pare un
lat. *orĭcāre ‹
ǒrior (Pușcariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai puțin probabil de la
ora „margine” (Tiktin) sau din
gr. ὄρος „munte” (Pascu,
Etimologii, 49; Pascu,
Beiträge, 11); dar
cf. aburca. O confirmare a etimonului s-ar putea găsi în
lat. *ortĭāre ‹
ǒrtus, deja afirmată de Cipriani,
Rom., XXXI, 587-90).
Der. din
sb.,
cr. nukati „a excita” (Candrea, II, 440) nu este probabilă. –
Der. urcat, s. n. (suit);
urcător, adj. (care urcă, ascendent);
urcuș, s. n. (drum, loc în pantă, repeziș).
urca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
úrcăurcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urcà v.
1. a se duce într’un loc mai înalt:
a urca muntele, a se urca pe un zid; 2. a mări valoarea:
a urca prețul grâului; 3. a forma un total de:
cheltuiala se urcă la o mie de lei. [Origină necunoscută].
urca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URCÁ, urc, vb. I.
1. Refl.,
intranz. și
tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦
Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦
Intranz. și
refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra.
2. Refl.,
intranz. și
tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊
Expr. (
Refl. și
tranz.)
A (se) urca pe tron sau pe (ori
în)
scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran.
3. Refl.,
intranz. și
tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊
Expr. (
Refl.)
A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta.
A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat.
4. Refl. și
intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică;
p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cucele obișnuite sau anterioare. ♦
Intranz. (
Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive.
5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊
Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton;
p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊
Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și
intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... — Probabil
lat. *
oricare (=
oriri).