urbanistic - explicat in DEX

urbanistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.

urbanistic (Dicționar de neologisme, 1986)
URBANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la urbanistică; edilitar. [Cf. it. urbanistico].

urbanistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URBANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la urbanistică; edilitar. II. s. f. știință care se ocupă cu proiectarea, construcția și estetica orașelor; urbanism (1). (< fr. urbanistique, it. urbanistico)

urbanistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. urbanístică, pl. urbanístice

urbanistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s.f, adj., s. f. 1. S. f. Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. — Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.