universitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊
Oraș (sau
centru)
universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din
fr. universitaire.universitar (Dicționar de neologisme, 1986)UNIVERSITÁR, -Ă adj. Care aparține universității, referitor la universitate; de (la) universitate. ♦
Oraș universitar = oraș în care se află o universitate. //
s.m. și f. Profesor la universitate. [Cf. fr.
universitaire].
universitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIVERSITÁR, -Ă I.
adj. care aparține universității, referitor la universitate. ♦ oraș (sau centru) ~ = oraș care are universitate. II. s. m. f. profesor la universitate. (< fr.
universitaire)
universitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!universitár adj. m.,
s. m.,
pl. universitári; adj. f.,
s. f. universitáră, pl. universitáreuniversitar (Dicționaru limbii românești, 1939)*universitár, -ă (d.
universitate; fr.
-itaire). Al universitățiĭ, de universitate:
student universitar. S. m. Profesor (saŭ și student) universitar:
un universitar.universitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)universitar a. și m. care ține de, care face parte din Universitate.
universitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate, ◊
Oraș (sau
centru)
universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. -— Din
fr. universitaire.