universalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din
fr. universalisme.universalism (Dicționar de neologisme, 1986)UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate.
2. (
Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal.
3. Direcție idealistă care promovează ideea unei
morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr.
universalisme].
universalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr.
universalisme)
universalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)universalísm (rar)
s. n.universalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. — Din
fr. universalisme.