univers (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos.
2. Globul pământesc; parte populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din
fr. univers, lat. universum.univers (Dicționar de neologisme, 1986)UNIVÉRS s.n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și în spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos.
2. Globul terestru, Pământul.
3. (
Fig.) Cerc îngust al vieții cuiva; mediu.
4. Populație în cadrul unei operații statistice. [Pl.
-suri. / < fr.
univers, it.
universo, engl.
univers, cf. lat.
universus].
univers (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIVÉRS s. n. 1. lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și în spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos. 2. lumea locuită; globul terestru. 3. cerc îngust al vieții cuiva; mediu în care se trăiește. 4. câmp, domeniu de activitate, de preocupări. 5. populație în cadrul unei operații statistice. (< fr.
univers, lat.
universum)
univers (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)UNIVÉRS (‹
fr.,
lat.,
it.,
engl.)
s. n. 1. Tot ceea ce există, exceptând, pentru cei care admit, pe Dumnezeu Creatorul; cosmos.
2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. În cea mai mare parte a spațiului cosmic materia este extrem de rarefiată, fiind reprezentată îndeosebi prin ioni și particule elementare subatomice. Cea mai mare parte a materiei (99,9%) este concentrată în diverse corpuri cerești (stele, planete, quasari, pulsari ș.a.) care, împreună cu norii cosmici de pulberi și nebuloasele de gaze se grupează în galaxii, roiuri de galaxii și hipergalaxii. Întregul
u. care a putut fi observat până în prezent (
u. observabil) este străbătut de o radiație electromagnetică de fond. Aparatura tot mai perfecționată, ca și utilizarea sateliților artificiali și a sondelor spațiale, au lărgit continuu cunoștințele despre
u. În prezent se consideră că
u. cunoscut se află într-un proces de expansiune (ce pare a fi confirmat de deplasarea spre roșu a radiațiilor din spectrul heliului venite dinspre alte galaxii, care ar indica o creștere continuă a distanței dintre corpurile cerești). S-a conturat ideea acum 15-16 miliarde de ani
u. observabil era alcătuit din particule și antiparticule comprimate într-un spațiu restrâns, fiind supuse unei presiuni enorme. A urmat o uriașă explozie (
Big Bang) care a dus la expansiunea
u.; a urmat formarea galaxiilor și a sistemelor solare.
V. și
galaxie. 3. Universul discursului (
de discurs) = lucrurile considerate domeniu al obiectelor studiate în cadrul teoriei date, cu ajutorul mijloacelor respectivei teorii, și la care se referă propozițiile acesteia.
4. Fig. Mediul, cercul în care trăiește cineva.
univers (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)univérs s. n.,
pl. univérsuriunivers (Dicționaru limbii românești, 1939)*univérs n., pl.
urĭ (lat.
universum, d.
universus, întreg, universal). Lumea întreagă (pămîntu saŭ pamîntu, soarele și toate celelalte care se văd orĭ se presupun):
imensitatea universuluĭ. Locuitoriĭ lumiĭ:
s´a uĭmit universu.univers (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)univers n.
1. lumea întreagă, vizibilă sau invizibilă;
2. soarele și planetele ce se învârtesc în juru-i;
3. pământul întreg;
4. locuitorii pământului;
5. fig. un tot complet și armonios:
omul este un univers în miniatură.univers (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul.
2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele.
3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. — Din
fr. univers, lat. universum.