universalii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIVERSÁLII s. f. pl. Nume dat noțiunilor generale în filozofia scolastică. ◊
Disputa (sau
cearta)
universaliilor = discuție în jurul noțiunilor generale și a naturii lor, fapt care a determinat apariția celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din
lat. universalia.universalii (Dicționar de neologisme, 1986)UNIVERSÁLII s.f.pl. (
Fil.)
1. Nume dat de scolastici în evul mediu noțiunilor generale.
2. Ceea ce poate fi spus despre toți indivizii aceleiași clase. [Sg.
-ie. / < lat.
universalia].
universalii (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noțiunilor generale. (< lat.
universalia)
universalii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)universálii (-lii) s. f. pl.,
art. universáliile (-li-i-)universalii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIVERSÁLII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică, ◊
Disputa (sau
cearta)
universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. —
Din lat. universalia.