univalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. (
Chim.) Monovalent.
2. S. m. (
Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din
fr. univalent.univalent (Dicționar de neologisme, 1986)UNIVALÉNT, -Ă adj. (
Rar) Monovalent. [< fr.
univalent].
univalent (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIVALÉNT, -Ă I.
adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr.
univalent)
univalent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. (
Chim.) Monovalent.
2. S. m. (
Biol.) Cromozom neîmperecheat. — Din
fr. univalent.