unit - explicat in DEX

unit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparținea unei confesiuni creștine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni³.

unit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte

unit (Dicționaru limbii românești, 1939)
unít, -ă adj. Împreunat, făcut una. Aliat. Care recunoaște autoritatea papeĭ, vorbind de o parte din Româniĭ din Ardeal. Subst. Român care recunoaște autoritatea papeĭ. – Unițiĭ s´aŭ unit cu Roma la 1700 și-s astăzĭ peste 1.000.000. Eĭ admit purgatoriu, dar îșĭ păstrează formele exterioare ale cultuluĭ ca și la ortodocșĭ și oficiază tot pe românește (nu și pe latinește).

unit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unit a. și m. 1. împreunat; 2. se zice de Românii greco-catolici din Transilvania, trecuți în 1700 la catolicism, dar conservând unele particularități ale cultului grec (azi în număr de peste 1 milion). Ca și Catolicii, Uniții recunosc pe Papa și admit purgatoriul, dar serviciul divin se face în limba română (nu în cea latină) și formele-i exterioare sunt conforme ritului ortodox.

unit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. — V. uni³.