unitar - explicat in DEX

unitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.

unitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire)

unitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre

unitar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*unitár, -ă adj. (d. unitate; fr. unitaire). Relativ la unitate (la centralizare) în politică saŭ în religiune (neadmițînd sfînta Treime, ci numaĭ un dumnezeŭ): doctrine unitare. S. m. și f. Partizan al unitățiĭ în politică saŭ în religiune (socinian).

unitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unitar a. care tinde la unitate, la centralizare în politică. ║ m. pl. sectă în Ardeal care nu crede în sfânta Treime.

unitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. — Din fr. unitaire.