unitarian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma)
Confesiune unitariană = confesiune creștină care neagă dogma trinității. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [
Pr.:
-ri-an] – Din
fr. unitarien.unitarian (Dicționar de neologisme, 1986)UNITARIÁN, -Ă adj. Referitor la unitarism. ◊
Confesiune unitariană = confesiune creștină reformată, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu. //
s.m. și f. Adept al acestei confesiuni; unitarist. [Pron.
-ri-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. it.
unitariano, engl.
unitarian < lat.
unitus].
unitarian (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNITARIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al unitarismului; unitarist. (< fr.
unitarien)
unitarian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unitarián (-ri-an) adj. m.,
pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéneunitarian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e,
adj. (în sintagma)
Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [
Pr.: -
ri-an] — Din
fr. unitarien.