uniocular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular.
2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [
Pr.:
-ni-o-] – Din
fr. unioculaire.uniocular (Dicționar de neologisme, 1986)UNIOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ocular. [Cf. it.
unioculare, fr.
unioculaire].
uniocular (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) cu un singur ocular. 2. (despre vedere) care se face cu un singur ochi. (< fr.
unioculaire)
uniocular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular.
2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [
Pr.: -
ni-o-] — Din
fr. unioculaire.