unime - explicat in DEX

unime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNÍME, unimi, s. f. 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la l la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime.

unime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními

unime (Dicționaru limbii românești, 1939)
uníme f. (d. unu). Unitate, număr care nu se maĭ împarte. La socotelĭ, număr maĭ mic de cît [!] zece.

unime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unime f. unitate.

unime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNÍME, unimi, s. f. (înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. — Un + suf. -ime.