unionism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [
Pr.:
-ni-o-] – Din
fr. unionisme.unionism (Dicționar de neologisme, 1986)UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron.
-ni-o-. / cf. fr.
unionisme].
unionism (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIONÍSM s. n. tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. (< fr.
unionisme)
unionism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unionísm (-ni-o) s. n.unionism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [
Pr.: -
ni-o-] — Din
fr. unionisme.