uniformiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I.
Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din
fr. uniformiser.uniformiza (Dicționar de neologisme, 1986)UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr.
uniformiser].
uniformiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr.
uniformiser)
uniformiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uniformizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
uniformizeáză; ger. uniformizấnduniformiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I.
Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. — Din
fr. uniformiser.uniformizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uniformizà v. a face uniform.