unguraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGURÁȘ, ungurași, s. m. 1. Diminutiv al lui
ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (
Marrubium vulgare). –
Ungur +
suf. -aș.unguraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unguráș (
fam.)
s. m.,
pl. unguráșiunguraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unguraș m.
Bot. Tr. voronic.
unguraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (
Fam.)
1. Diminutiv al lui
ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (
Marrubium vulgare). —
Ungur +
suf. -
aș.