ungurean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGUREÁN, ungureni, s. m. 1. Denumire dată populației (românești) din Transilvania, în special celei din vecinătatea fostelor provincii istorice Țara Românească și Moldova.
2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. –
Ungur +
suf. -ean.ungurean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ungureán adj. m.,
s. m.,
pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréneungurean (Dicționaru limbii românești, 1939)ungureán, -eáncă s., pl.
enĭ, ence. Ungur:
multe capete-am sfărmat de Tătarĭ și de Liftenĭ și de falnicĭ Ungurenĭ (Al.).
Munt. S. m. Cocoșoaĭcă.
ungurean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ungurean m.
1. maghiar;
2. numele Românilor din Ardeal și în special al celor din țara Crișului. ║ se zice de o varietate de boi mari și plăpânzii cu coarne lungi și întinse în lături.
ungurean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj.,
s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la
sg.) persoană aparținând acestei populații.
2. Adj. Care aparține ungurenilor (
1), referitor la ungureni.
3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. —
Ungur +
suf. -ean.