uneltitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. –
Unelti +
suf. -tor.uneltitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uneltitór s. m.,
pl. uneltitóriuneltitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uneltitor m. instigator:
uneltitori de rele Od.
uneltitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. —
Unelti +
suf. -
tor.