unelti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNELTÍ, uneltesc, vb. IV.
Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din
unealtă.unelti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uneltí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. uneltésc, imperf. 3
sg. unelteá; conj. prez. 3
să unelteáscăunelti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNELTÍ, uneltesc, vb. IV.
Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. — Din
unealtă.uneltì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uneltì v. a urzi ceva rău, a intriga. [Lit. a mânui uneltele].