uneltire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de
a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. –
V. unelti.uneltire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uneltíre s. f.,
g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíriuneltire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uneltire f.
1. fapta de a unelti;
2. pl. manopere, intrigi spre a face să reușească un complot sau vr’un plan rău.
uneltire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de
a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot.
♦ (
Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. —
V. unelti.