ungar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din
germ. Ungar.ungar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ungár adj. m.,
pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáreungar (Dicționaru limbii românești, 1939)*ungár, -ă adj. V.
unguresc 1.ungar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ungar a. ce ține de Unguri sau de Ungaria:
limba ungară, țările ungare.ungar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. — Din
germ. Ungar.