unealtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.:
p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări.
2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil).
3. (În sintagma)
Unealtă gramaticală = instrument gramatical,
v. instrument. –
Une[le] +
alte[le].