unduire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de
a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau,
p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦
Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. –
V. undui.unduire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unduíre s. f.,
g.-d. art. unduírii; pl. unduíriunduire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de
a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau,
p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦
Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. —
V. undui.