undui - explicat in DEX

undui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).

undui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă

undui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] — Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer).

unduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).