unduit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. –
V. undui.unduit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. —
V. undui.