undrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNDREÁ s. f. v. andrea.undrea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)undreá (-éle), s. f. –
1. Decembrie. –
2. Ac de împletit. –
3. Claviculă. –
4. Vena gîtului. –
5. Lemn care susține bucșa roții de moară. –
6. O anumită parte a plugului. –
Var. îndrea, andrea. Mr. andreauă. Origine incertă. Pare a fi numele Sf. Andrei; dar cu excepția primului sens, semantismul nu este clar. După Tiktin, acest nume s-ar datora asemănării cu brațele crucii Sf. Andrei (
cf. Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 190); această explicație nu pare convingătoare. Etimonul pe care-l semnalăm a fost menționat de Diez,
Gramm., I, 440 și de Roesler 564. Din
lat. *endrella ‹
gr. ἔνδριον (Giuglea,
RF, II, 49) sau din
tc. öyündüre (Iogu,
GS, IV, 338) nu pare posibilă.
undrea (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)undreá, undrele, (îndrea, andrea, indrea), s.f. –
1. Denumire populară pentru luna decembrie.
2. Ac de cusut. – Russu (1981: 408-409): Prezent în trei dialecte, andrea – undrea e vechi, anterior influenței slave. Undrea (spre diferență de celelalte var.) duce la o conexiune etimologică, sensul de bază fiind „ac încârligat sau răsucit” sau mai simplu „unealtă pentru cusut, înnădit, împletit„. Arhetipul *undrella conține o temă *und-r- a rad. i.-e. *uendh- „a învârti, a răsuci, împleti”. Termen autohton.
undrea (Dicționaru limbii românești, 1939)undreá, V.
andrea.undrea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)undrea f. V.
andrea.undrea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Undrea m. V.
Andrea.undrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNDREÁ s. f. v. andrea.