umilință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie.
2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. –
Umili +
suf. -ință.