uluĭală - explicat in DEX

uluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. -eală.

uluială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli

uluială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. — Ului + suf. -eală.

uluĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
uluĭálă f., pl. ĭelĭ. Starea celuĭ uluit.