ulucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor.
2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din
uluce (
pl. lui
uluc).