ulubă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULÚBĂ s. f. v. hulubă.ulubă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ulúbă (-be), s. f. –
1. Fiecare din cele două prăjini de la car, trăsură etc. între care se înhamă calul. –
2. (
Arg.) Picior. –
Var. hulubă, hlubă, hlo(a)bă. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139).
ulubă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULÚBĂ s. f. v. hulubă.