ulceluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ULCELÚȚĂ,ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță.
ulceluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ulcelúță (rar) s. f., g.-d. art. ulcelúței; pl. ulcelúțe
ulceluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ULCELÚȚĂ,ulceluțe, s. f. Ulcelușă. — Ulcea + suf. -uță.