ulcer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (
1).
2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din
fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.ulcer (Dicționar de neologisme, 1986)ÚLCER s.n. Leziune organică care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze. ♦ Inflamație a mucoasei stomacului și duodenului. [< fr.
ulcère, cf. lat.
ulcus – rană].
ulcer (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÚLCER1 s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze; ulcus. 2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. (< fr.
ulcère, lat.
ulcus)
ulcer (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULCER2(O)- elem. „ulcer”. (< fr.
ulcér/o/-, cf.
lat. ulcus, -eris, rană)
ulcer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)úlcer s. n.,
pl. úlcereulcer (Dicționaru limbii românești, 1939)*úlcer n., pl.
e (lat.
ulcus, úlceris).
Med. Bubă gravă și incurabilă cauzată de o boală din ăuntru [!]. V.
cancer.ulcer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (
1).
2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. — Din
fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.