ulcea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț ◊
Expr. A-i pune (cuiva)
ulcica sau
a-i face (cuiva)
cu ulcica = a face farmece (cuiva). –
Lat. * ollicella (<
olla).
ulcea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ulceá (-éle), s. f. – Chiup, cană, vas de lut cu mîner.
Lat. *ollĭcĕlla, dim. de la
olla (Pușcariu 1790; Iordan,
Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil
dim. interior, de la
oală, cf. ulcică s. f. (oală mică, chiup, cană; anumite vase mult folosite în farmece;
Arg., căpățînă).
ulcea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ulceá/ulcícă s. f.,
g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcéleleulcea (Dicționaru limbii românești, 1939)ulceá f., pl.
ele (lat.
*ollicella, dim. d.
olla, oală. Cp. cu
pelcea, vălcea). Oală mică, bardac, pahar de lut.
A pune cuĭva ulceaŭa, a-ĭ face cu ulceaŭa, a-ĭ face farmece ferbînd [!] ceva într´o ulcea și descîntînd, cum fac babele. – În est și
ulcică, pl. tot
ulcele.ulcea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ulcea f. V.
ulcică.ulcea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊
Expr. A-i pune (cuiva)
ulcica sau
a-i face (cuiva)
cu ulcica = a face farmece (cuiva). —
Lat. *
ollicella (<
olla).