ulan - explicat in DEX

ulan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ. Ulan.

ulan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ulán (-ni), s. m. – Soldat de la cavalerie. Tc. oglan, prin intermediul pol., germ. ulan. – Der. ulancă, s. f. (tunică a ulanilor), din pol. ulanka.

ulan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ulán s. m., pl. uláni

ulan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ulán m. (germ. ulan, pol. ulan, d. turc. oghlan, băĭat, fecĭor, flăcăŭ. V. olan 1). Călăreț cu lance în armata germană, austro-ungurească și rusească.

ulan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ulan m. lăncier neamț.

ulan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. — Din germ: Ulan.