uitător - explicat in DEX

uitător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.

uitător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre

uitător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. — Uita + suf. -ător.