ugilit - explicat in DEX

ugilit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.

ugilit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.

ugilit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ugilít (reg.) adj. m., pl. ugilíți; f. ugilítă, pl. ugilíte

ugilit (Dicționaru limbii românești, 1939)
ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit.

ugilit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ugilit a. și adv. Mold. umilit, tânguitor: începe a mârnăi ugilit printre gard CR. [Origină necunoscută].

ugilit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. — Cf. o f i l i t.