ughi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UGHI, ughi, s. m. Veche monedă maghiară de aur; galben unguresc. – Din
pol. ug (=
zlatu ugrusku).
ughi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ughi s. m.,
pl. ughiughi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UGHI, ughi, s. m. Veche monedă maghiară de aur; galben unguresc. — Din
pol. ug (=
zlatu ugrusku).
ughĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ughĭ m., pl. tot așa (prescurtare d. bg.
Ugrinŭ, vsl.
Ongrinŭ, Ungur, bg.
ugŭrski, vsl.
ongrĭskŭ, unguresc).
Vechĭ. Galben unguresc, în valoare de 200 de banĭ vechĭ (Ĭorga, Negoț. 215).