ucigător - explicat in DEX

ucigător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

ucigător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre

ucigător (Dicționaru limbii românești, 1939)
ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.

ucigător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.

ucigător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oáre adj.] — Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.