tutuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUTUÍT, tutuituri, s. n. Tutuire. –
V. tutui.tutuit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tutuít, -ă, tutuíți, -te, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, distras.
tutuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tutuít s. n.,
pl. tutuíturitutuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUTUÍT, tutuituri, s. n. Tutuire. —
V. tutui.