turna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURNÁ1, torn, vb. I
Tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau,
p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ◊
Expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. ♦
Intranz. impers. (
Fam.) A ploua torențial.
2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului).
II. Fig. 1. (
Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeală). ♦ A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva.
2. (
Fam.) A duce pe cineva la închisoare; a închide.
3. A trage pumni, a bate pe cineva.
III. Fig. (
Fam.) A pârî, a denunța pe cineva. –
Lat. tornare „a învârti, a răsuci”.
turna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURNÁ2, turnez, vb. I.
Tranz. A înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic;
p. gener. a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic. – Din
fr. tourner.turna (Dicționar de neologisme, 1986)TURNÁ vb. I. tr. A realiza un film cinematografic, înregistrând pe peliculă diversele scene. [< fr.
tourner].
turna (Marele dicționar de neologisme, 2000)TURNÁ vb. tr. a realiza un film cinematografic. (< fr.
tourner)
turna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)turná (torn, -át), vb. –
1. (Înv.) A se întoarce, a se inapoia, a veni înapoi. –
2. A vărsa, a împrăștia un lichid. –
3. A pune în pahare vin sau altă băutură. –
4. (
Impers.) A ploua cu găleata. –
5. A topi, a modela. –
6. A crea, a făuri, a inventa. –
7. A face, a fabrica. –
8. (
Arg.) A reține, a aresta. –
Mr. tornu, turnai, turnare, megl. torn, turnari, istr. tornu. Lat. tornare (Philippide,
Principii, 48; Șeineanu,
Semasiol., 163; Pușcariu 1748; REW 8794),
cf. it. tornare, prov.,
cat.,
sp.,
port. tornar, fr. tourner. Pentru evoluția semantică,
cf. vărsa, sp. verter. –
Der. înturna, vb. (a da înapoi, a se întoarce; a ocoli, a schimba direcția, a se roti; a înapoia, a restitui; a opri, a deține, a conține);
înturnat, s. n. (cotitură, regres);
înturnător, adj. (carecare face să cotească sau să se rotească);
înturnătoare, s. f. (regres, restituire),
înv.;
turnat, adj. (pus în pahare; modelat, alipit; potrivit, dichisit);
turnător, s. m. (care topește metal);
turnătorie, s. f. (topitorie);
turnătură, s. f. (act magic care se execută aruncînd apă în calea cuiva);
turnăței, s. m. pl. (varietate de tăiței);
răsturna, vb. (a trînti; a da jos, a tăvăli);
răsturnător, adj. (care răstoarnă);
răsturniș, s. n. (coastă abruptă).
Der. neol. turnant, adj., din
fr. tournant; turnesol, s. m., din
fr. tournesol; turneu, s. n. (voiaj, expediție, se spune mai ales despre călătoriile de inspecție sau despre cele ale companiilor teatrale), din
fr. tournée; turnir (
var. înv. turner),
s. n., din
germ. Turnier; turnură, s. f., din
fr. tournure.turna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)turna, torn I. v. t. 1. a pârî, a denunța
(pecineva) 2. a duce
(pe cineva) la închisoare, a închide
II. v. i. (impers.) a ploua torențial
turna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turná1 (a ~) (a vărsa, a denunța)
vb.,
ind. prez. 3
toárnăturna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turná2 (a ~) (a realiza un film)
vb.,
ind. prez. 3
turneázăturnà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turnà v.
1. (poetic) a înturna:
turnând a ei cătare spre bolțile cerești BOL.;
2. a vărsa:
a turna vin; 3. a ploua tare:
toarnă cu gălețile; 4. a topi vărsând într’un tipar:
a turna plumb, a turna tunuri; 5. fig. a fabrica:
își toarnă palate. [Lat. TORNARE, a întoarce la strung, apoi a întoarce în genere: de aci, pe de o parte, sensul general conservat (în limba modernă) de compusul
înturna, iar pe de alta, sensul special de «a vărsa», adică a întoarce de mai multe ori].
turna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURNÁ1, torn, vb. I.
Tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau,
p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ◊
Expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. ♦
Intranz. impers. (
Fam.) A ploua torențial.
2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului).
II Fig. 1. (
Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeală). ♦ A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva.
2. (
Fam.) A duce pe cineva la închisoare; a închide.
3. A trage pumni, a bate pe cineva.
III. Fig. (
Fam.) A pârî, a denunța pe cineva. —
Lat. tornare „a învârti, a răsuci”.