turnătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURNĂTORÍE, (
1, 3)
turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare
1 a metalelor.
2. Meseria turnătorului (
1); tehnica turnării metalelor.
3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. –
Turnător +
suf. -ie.